de Emanuela Manolache

                                                                                                                       coordonator voluntari APD

Luna martie a fost despre voluntari și despre mecanismele corect implementate pentru aceștia, în instituțiile sau organizațiile în care ei își desfășoară activitatea. Am luat contact cu această temă, reprezentând Asociația Pro Democrația la Cluj, în cadrul unui training pe Managementul Voluntarilor, organizat de ERSTE Foundation NGO Academy.

Trainingul pe Managementul voluntarilor mi-a oferit o viziune clară și bine structurată despre cum ar trebui să fie un management de voluntari, astfel încât să fie catalogat ca fiind eficient.

În primul rând, am învățat câtă atenție ar trebui să arate instituția/organizația-gazdă, primirii voluntarilor. Am comparat această etapă de pregătire cu o redefinire și o actualizare a scopului și nevoilor instituției/organizației. Voluntarul trebuie să fie asumat și recunoscut ca fiind o valoare a instituției/organizației și abia apoi, recrutat.

În al doilea rând, este foarte important să acorzi o atenție sporită momentului de pregătire și orientare a voluntarilor. Practic, aceștia sunt pașii elementari în viața unui voluntar. E momentul în care învestirea îi dă acestuia curajul și energia pentru a face lucrurile să se întâmple. Mai precis, voluntarul ar trebui să se bucure de câteva elemente-cheie ce îl ajută în demersul lui: fișa voluntarului, prezentarea organizației, a oamenilor ce lucrează acolo, cunoașterea legislației voluntariatului și câteva politici și proceduri ale instituției/organizației-gazdă.

În sfârșit, în tot acest sistem, nu ar trebui să uităm de monitorizarea, motivarea, supervizarea și evaluarea voluntarilor, ca procese care se derulează continuu și de care voluntarul se bucură pe tot parcursul activității și evoluției lui.

Un element cu impact în lucrul cu voluntarii este atragerea și motivarea lor. Ce am îndrăgit mult la acest element a fost faptul că este exprimat printr-o expresie ce explică mult rolul, și totodată responsabilitatea instituției/organizației, în lucrul cu voluntarii. Acest element poartă numele de ″asigurarea memoriei instituționale″.  În alte cuvinte, este necesar a ne aminti mereu și a aminti voluntarilor de ce ne aflăm împreună în același context de lucru și care e scopul și viziunea pentru care muncim.

Mai mult, recunoașterea voluntarilor este cheia către menținerea lor activă în organizație/instituție, deci către fidelizarea lor. Dacă ar fi să ilustrăm acest concept, am spune probabil așa : un voluntar este ambasadorul organizației/instituției – un voluntar mulțumit va spune unei persoane cât e el de fericit în ceea ce face: un voluntar nemulțumit va comunica către 5 persoane că nu e mulțumit de ceea ce face. În ambele cazuri, este vorba de promovare și publicitate. Doar tipul lor diferă.

Așadar, conceptul de voluntar, ce ia din ce în ce mai multă amploare în România, ar trebui revoluționat și regândit. Un voluntar nu este o persoană ce face lucrurile care îi sunt desemnate și nici o persoană care nu are nevoie de multă atenție. Contrar acestor presupuneri, voluntarul are nevoie de grijă și suport pentru a da rezultate bune. Cu alte cuvinte, el este o investiție: cu cât ne preocupăm mai mult de el și îl apreciem și însoțim în demersul lui către cunoaștere, cu atât mai mare e satisfacția instituției/organizației și mai calitative rezultatele pe care le așteptăm de la el.