|
|
Marturii din sistem
Generacion Y este un blog inspirat de oameni ca mine, cu nume care incep cu "y". Nascuti in Cuba anilor '70 si '80, marcati de scolile la camp, de papuselele rusesti, de fuga ilegala si de frustrare. Asa ca ii invit in mod special pe Yanisleidi, Yoandri, Yusimí, Yuniesky si altii care isi poarta "y"-ul cu sine sa ma citeasca si sa-mi scrie.
|
|
O privire simpla
Am citit schimbul de opinii dintre Silvio Rodriguez si Adrian Leiva cu privire la restrictiile de intrare si iesire din tara. De altfel, in ultimele luni, tocmai aceasta tema a fost printre cele mai discutate pe Generatia Y. Am devenit, fara sa vreau, o specialista in toate aspectele privitoare la restrictiile de calatorie in afara insulei. Dupa ce am constatat ca aceste restrictii migratorii nu se bucura de niciun soi de popularitate printre oamenii din jurul meu, si chiar ca un ex-parlamentar s-a declarat nemultumit de ele, intrebarea pe care mi-o pun este: de ce raman ele in vigoare? ...mai mult |
Prietena mea mi-a citit lista cu ceea ce era interzis in conexiunea de internet a institutiei si a adaugat ca MSN-ul nu functiona pentru ca era blocat de cateva luni. ,,Nu poti folosi nicio mesagerie in afara de cea locala” si ,,nici sa nu-ti treaca prin gand sa te conectezi la El Nuevo Herald”, mi-a spus cu ochii larg deschisi a avertizare. Cand am intrebat despre restrictiile la chat prin software de la Microsoft, mi-a explicat ca nu aveam voie sa folosesc nicio interfata pe care administratorii retelei nu o puteau controla. Hotmail era interzis, pentru ca era aproape impenetrabil pentru programul care era folosit pentru controlul corespondentei angajatilor. La putin timp dupa aceasta intamplare, Yahoo Messenger si programul similar de pe Gmail aveau sa fie si ele interzise, din aceleasi motive, in centrele de lucru si in cele educative.
Acum interdictia vine din alta parte, exact din partea celor care au construit un program care sa ne ajute sa scapam de control. ,,A fost suspendat Windows Live Messenger IM pentru utilizatorii din tarile aflate sub embargou al SUA”, spune nota publicata de Microsoft anuntand intreruperea. Eu cred ca, prin aceasta decizie, noi, cetatenii, avem din nou de pierdut, deoarece conducatorii nostri au propriile lor canale pentru a comunica cu restul lumii. Aceasta este, in mod clar, o lovitura pentru utilizatorii de Internet, pentru ”nelegiuitii retelei”, cum suntem toti cei care intram pe Internet din Cuba. Cu siguranta, la firma unde lucreaza prietena mea, cenzorul care monitorizeaza conexiunile trebuie sa fie incantat: Microsoft i-a facut munca.
Versiunea in spaniola |
Eliberarea detinutilor politici din Cuba.
Ridicarea interdictiilor care ii impiedica pe cubanezi sa intre si sa iasa din tara lor.
Ridicarea interdictiilor de acces la Internet pentru cubanezi. |
|
Nimic in comun cu plutoanele sau grupurile compacte
Singurul punct comun care ne leaga pe noi, bloggerii alternativi din Cuba, este folosirea Internetului pentru a ne transmite opiniile, cronicile si intrebarile. Au devenit deja obositoare tentativele de a ne ingloba intr-un pachet compact care sa reprezinte ,,un singur popor, un singur partid, o singura idee”. Chiar si atunci cand suntem in convergenta, o facem plecand de la asumptia ca nu avem o disciplina de grup si nici nu suntem obligati sa adoptam opinii comune. Daca exista ceva care ne caracterizeaza, acest lucru este polifonia, diversitatea viselor si dorintelor, setea de a scoate in evidenta pluralitatea care in Cuba reala se ascunde sub masca unanimitatii. ...mai mult |
|
De aceea, cand am citit apelul la o cibermobilizare care ar fi fost „convocata de mai multe bloguri si pagini de internet cubaneze”, m-a surprins faptul ca vestea era necunoscuta tocmai celor de pe teritoriul national. O astfel de idee ar fi trebuit sa fie - cel putin - convenita sau discutata cu acest grup fragil si variat pe care il constituim noi, cei care scriem de pe Insula. Poate ca apelul s-ar fi imbogatit, atunci, cu alte cereri sau cu o alta ordine a prioritatilor.
Cu toate acestea, cred si eu ca este necesara rezolvarea celor trei revendicari propuse de catre cei care au lansat acest apel. Dar cum orice actiune are un inceput, cred ca urmatoarea cibermobilizare va fi mai bine organizata, ca posibilii participanti vor fi consultati si, mai ales, ca ea va include aceasta marja de libertate si creativitate care este inerenta spiritului bloggerilor.
Versiunea in spaniola |
Parc de distractii in Gibara
|
|
Pluri-angajat si mono-salariat
Iti petreci viata dorindu-ti desertul pe care il vezi prin vitrina, iar atunci cand esti invitat sa te servesti cu cate portii vrei, descoperi ca ti-ai pierdut pofta. Posibilitatea de a avea mai multe slujbe a incetat de multi ani sa mai fie o solicitare populara printre noi, pentru ca o credeam imposibila. Autorizarea sa a aparut intr-un moment in care trebuie analizat daca este vorba despre un pas inainte sau doar de un gest disperat. ...mai mult |
Din tot textul Notei Oficiale aparute in Granma, m-a surprins in mod placut permisul acordat studentilor din invatamantul mediu si superior care pot sa-si caute de lucru si sa-si pastreze, in acelasi timp, statutul academic. Cinci ani pe timpul carora nu se putea lucra si castiga un salariu insemna ca multi renuntau la a mai incepe o facultate, pentru ca nu aveau o familie capabila sa le plateasca hainele, hrana si transportul pe durata studentiei. Știu foarte bine despre ce vorbesc, pentru ca in timp ce studiam Filologia - fiind deja mama – faceam pe ghidul prin oras in mod ilegal, pentru a putea sa ma intretin. Doar asa am putut sa ajung in posesia unei diplome universitare, pe care o pastrez pe ultimul raft al sifonierului. Cunosc pe multi care, pana ieri, trebuiau sa faca acelasi lucru, impinsi de motive economice sa incalce legile sau sa abandoneze studiile.
Cu toate acestea, acceptarea pluri-angajarii s-a facut tarziu – chiar si asa, este binevenita - si principalul sau obstacol este nivelul scazut al salariilor. Daca vei avea doua slujbe nu va inseamna ca vei avea parte de un trai de doua ori mai bun, nici macar de un sfert mai multa bunastare. Ceea ce va primi brutarul daca va lucra si ca paznic de zi nu va face ca familia sa sa renunte la piata la negru, la deturnarea resurselor statului sau la emigrare. Problema nu este sa ai autorizarea de a te angaja la mai multe locuri de munca, ci cate produse se pot cumpara cu moneda nationala devalorizata. Zilele ar trebui sa aiba vreo trei sute de ore, pentru ca doar astfel pluri-angajarea ne-ar putea furniza necesarul pentru a trai.
Versiunea in spaniola |
Galeata si ibricul
Sub chiuveta se odihneste galeata de plastic din care se spala toata familia. Au trecut mai bine de douazeci de ani de cand sistemul de tevi a cedat, iar de atunci, cine vrea sa se spele trebuie sa foloseasc a apa adunata intr-un rezervor din curte. Cand vine iarna, membrii familiei isi pregatesc o baie in apa calaie cu ajutorul unui aparat electric improvizat, confectionat, printre altele, din doua cutii de lapte condensat. Niciunul dintre cei doi copii din casa nu a simtit vreodata un jet de apa pe umeri, dat fiind ca apa vine o singura data pe saptamana, astfel ca nimeni nu-si poate permite sa o risipeasca pe un dus. ...mai mult |
Cei mai multi dintre oamenii pe care ii cunosc isi ingrijesc igiena personala in ritmul ibricului care coboara si urca. Degradarea retelelor hidraulice si preturile exorbitante ale pieselor din instalatii contribuie la starea dezastruoasa a toaletelor. Iar acest moment intim si placut care ar trebui sa fie actul de a ne spala corpul s-a convertit intr-un mare disconfort pentru mare parte din compatriotii mei. La starea proasta a infrastructurii se adauga faptul ca, pentru a cumpara sampon si sapun, avem nevoie de o alta moneda decat cea in care ni se platesc salariile.
Juan Carlos si sotia sa stiu prea bine ce inseamna secetele si noptile petrecute pazind instalatia de apa. La ei in casa, acest lichid nepretuit vine o data la fiecare sapte zile si are presiune cat pentru a iesi printr-o teava de la nivelul solului. Pentru acest cuplu, galeata si ibricul sunt unelte indispensabile, fara de care nu ar reusi sa gateasca, sa se spele sau sa faca curatenie. Atatia ani in care nu au putut sa deschida robinetul si sa isi clateasca mainile i-au silit sa-si dezvolte o metodologie proprie, pe care ne-o explica in imaginile de mai jos. Este o scurta demonstratie care – dupa cum spune amicul meu cu aspect desirat – „va va face sa radeti, dar ceea ce se petrece la noi in tara este patetic si tragic”.
Versiunea in spaniola |
|
|
Inghititi de val
N-am reusit sa vad, in timpul festivalului filmului german, controversatul film "Valul". Am reusit insa, cateva zile mai tarziu, sa inchiriez o copie cu subtitrare in spaniola, prin intermediul retelelor underground de distributie. L-am vazut acasa impreuna cu mai multi prieteni si dezbaterea continua pana azi, pentru ca sunt prea multe coincidente intre lumea noastra si acest film ca sa consideram ca e vorba doar de o potrivire. ...mai mult |
Multe dintre elementele pe care filmul le prezinta ca fiind caracteristice unei autocratii nu ma surprind. Am fost o mica pioniera in uniforma – pana la urma era un lucru bun, caci aveam doar un schimb de haine in afara de fusta rosie si camasa alba de la scoala - si am repetat in fiecare zi un gest pe care, daca il compar cu bratul care se onduleaza in Valul, acesta din urma pare un joc de copii delicati. Mana mea se intindea cu toate degetele unite si saluta la tampla, in timp ce promiteam sa ajung ca argentinianul care murise cu cincisprezece ani inainte. Acel salut militar imi tintea capul ca o arma, un fel de auto-amenintare care ma obliga sa nu dezamagesc, rostind: “Pionieri pentru comunism, vom fi precum Che”.
Și eu am crezut ca m-am nascut pe o Insula aleasa, sub un sistem social superior, condusa de cel mai bun lideri posibil. Nu erau “arieni” cei care ne guvernau, dar se intitulau “revolutionari”, iar acesta parea a fi un stadiu mai evoluat al dezvoltarii umane, daca nu treapta cea mai inalta. Am invatat sa marsaluiesc, m-am chinuit cu cursuri interminabile de pregatire militara si stiam sa folosesc o mitraliera AK inainte de a implini cincisprezece ani. In acelasi timp, sloganurile nationaliste pe care le strigam incercau sa ascunda exodul micilor mei prieteni si dependenta noastra de Est.
Dar autocratia noastra a produs rezultate neasteptate, foarte diferite de fanatism sau veneratie. In loc de soldati cu sprancene incruntate, a produs oameni apatici, indiferenti, care poarta masti, balseros [plutasi, cei care fug din Cuba pe pluta - n.trad.], indivizi resemnati si tineri fascinati de materialism. A avut si banda sa de intoleranti – cei care formeaza, cum bine stim, Brigazile de Reactie Rapida – dar sentimentul de a apatine unui proiect colectiv care ar fi devenit o invatatura pentru intreaga lume a palit ca mirosul fals al unui parfum ieftin. Cu toate acestea, ne-au ramas autocratii, profesorul Wenger a continuat sa strige, stand in picioare in fata clasei, si sa ne ceara sa ne ridicam o data si inca o data de pe scaune.
In cazul nostru nu este vorba de un experiment care dureaza o saptamana si care implica doar cativa elevi intr-o aula. Ce s-a intamplat cu noi este ca am fost prinsi de Val, inghititi si sufocati de el, fara sa fi putut sa atingem vreodata tarmul.
Versiunea in spaniola |
|
|
Usi care se deschid, gratii care se inchid
Niciunul dintre presedintii care au aprobat ieri reincorporarea Insulei noastre in Organizatia Statelor Americane nu era in functie in 1962, cand s-a hotarat excluderea guvernului cubanez din acest organism. Cu toate acestea, abrogarea rezolutiei i-a gasit astazi la putere pe aceiasi oameni care dirijau pe atunci destinele parintilor si bunicilor mei. Fireste, populatia cubaneza s-a schimbat mult intre timp: unii au murit, altii au emigrat, generatiei mele cu Y-ul sau exotic au inceput sa-i iasa primele fire albe, insa la tribuna a ramas acelasi nume, agatat de microfoane. ...mai mult
|
Decizia OSA ii pune pe varstnicii nostri de la presedintie in fata unei dileme pe care aproape intotdeauna o rezolva gresit. Obligati sa aleaga intre beligeranta si armonie, aceasta din urma ii arde ca sarea pe piele si ii ineaca ca si cum ar avea apa in plamani. Au ramas impietriti in logica confruntarii, astfel ca un posibil fotoliu la OSA li se pare mai periculos decat baricada in spatele careia se simt atat de confortabil. Ei stiu ca, asezandu-se in acel fotoliu, s-ar integra intr-o comunitate regionala care i-ar ajuta, insa, totodata, le-ar cere masuri de deschidere in interiorul tarii.
Din acest motiv, anuntul de miercurea trecuta mi se pare o alta mana care se intinde, o noua usa care se deschide, doar pentru a pune in evidenta faptul ca guvernantilor cubanezi le lipseste vointa de a o accepta. Dorinta lui Ioan Paul al II-lea – "Cuba sa se deschida lumii, lumea sa se deschida Cubei" – ar fi aproape indeplinita, daca prima parte a frazei n-ar reprezenta in continuare un drum pe care nu se avanseaza. E ca si cum cei care sunt la timonele tarii mele ar prefera acel slogan popular, "Cu OSA sau fara OSA, vom castiga lupta", pe care atatia l-au strigat in anii ‘60. Insa nimeni nu mai vede nicio batalie nicaieri, inamicul se estompeaza, iar victoria… ah, victoria… s-a redus la faptul ca s-au mentinut atata timp la putere.
Versiunea in spaniola
|
|
