Cum am vazut Cuba

Pe parcursul vizitelor in Cuba am castigat o experienta unica, care ar putea fi descrisa cel mai bine prin cuvintele jurnalistului Oscar Mario Gonzales privind dubla morala a cubanezilor. Dincolo de frumusetea, muzica si culorile sale, dar mai ales a oamenilor sai extraordinari, Cuba ramane o tara supusa unui regim dictatorial care isi condamna cetatenii la saracie si dezinformare. Am intalnit multi oameni speciali de la care am aflat ca nu mai exista niciun fel de incredere in actualul regim politic. Desi toti il percep ca pe un castel de carti de joc, nimeni nu crede ca exista ceva suficient de puternic pentru a-l distruge. Toti asteapta schimbarea si iesirea dintr-o situatie disperata, perceputa ca fiind direct conditionata de un deces al lui Fidel castro. Sunt doarte putini, insa, cei care cred ca democratia poate duce la dezvoltarea economica a tarii avand in vedere faptul ca insula nu a cunoscut in istoria sa un astfel de sistem politic.

Majoritatea cubanezilor asociaza democratia cu posibilitatea de a calatori si de a trai mai bine si cred sincer ca revolutia din 1959 a fost cea mai buna optiune a momentului. In present, insa, nu mai cred in discursurile si masurile “revolutionare” ale Guvernului. Aceeasi situatia caracterizeaza si activitatea autoritatilor, dat fiind nivelul ridicat de coruptie din orice domeniu.

Calatorind pe strazile din Havana, nu vei vedea diferente majore intre tinerii din Cuba si cei din Europa. Ascultand rock si purtand haine europene, visand sa calatoreasca si sa munceasca in strainatate, tinerii cubanezi sunt dezinteresati de doctrina oficiala. Insa, din pacate, foarte putini isi asuma riscul sa o schimbe.