Despre Cartea Albastră
Ce trebuie să ştiţi despre...
Parlamentul României
Procedura de adoptare
a unei legi
Liberul acces la
informaţiile de interes
public
Cum vă puteţi adresa
parlamentarilor aleşi în
circumscripţia dvs.
Studiu - Democraţie fără instituţii?
Instituţii centrale
Parlamentari
Vot electronic
 
 

Procedura legislativă de adoptare a unei legi

Pentru ca întregul mecanism să se declanșeze este nevoie ca cineva să propună proiecte de legi - care, la capătul unui proces dificil și, de regulă, îndelungat, să devină legi. Pentru ca un text să ajungă a fi discutat în Parlament el trebuie să îndeplinească unele condiții.

Au inițiativă legislativă:

  1. Guvernul, ca instituție, este cel mai îndreptățit să conceapă și să propună proiecte de legi - fără de care schimbările pe care acesta și le-a propus în viața societății nu pot avea loc.

    Proiectele de lege sunt produsele unor echipe de lucru dintr-unul sau mai multe ministere, aprobate ulterior în cadrul unei ședinte în plen a Guvernului. Avizarea în cadrul unei astfel de ședințe presupune adoptarea câte unei Hotărâri de Guvern, în parte pentru fiecare proiect, privind înaintarea spre dezbaterea de către Parlament a respectivului proiect de lege. Odată ședința de Guvern încheiată, Secretarul General al Guvernului trimite proiectul, textul Hotărârii de Guvern și o scrisoare însoțitoare standard Secretarului General al Camerei Deputatilor sau Senatului - cu rugamintea de a declanșa procedura de dezbatere parlamentară (trimițând, totodată, proiectul spre informare celeilalte Camere). Până la promulgare, textul cu pricina va purta titlul de proiect de lege.

  2. Un parlamentar sau mai mulți pot depune și ei propunerea legislativă, împreună cu o scrisoare însoțitoare, la Secretarul General al Camerei de care aparțin, iar acesta îl trimite spre avizare Consiliului Legislativ.

    În cazul textelor provenite de la deputați sau senatori, acestea se numesc propuneri legislative. Parlamentarii înșiși pot propune amendarea legislației. Este nevoie ca fie și un singur parlamentar să semneze o propunere legislativă pentru ca ea să fie înregistrată și să fie luată în discuție. Firește, însă, cu cât ea este semnată de mai mulți parlamentari, chiar din mai multe partide, cu atât câștigă în reprezentativitate.

  3. 100.000 de cetățeni, care să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare dintre acestea să se strângă minimum 5.000 de semnături, în cazul legilor organice și ordinare.

    Cetățenii nu pot avea initiațivă legislativă în probleme fiscale, cu caracter internațional sau cu privire la amnistii ori grațieri.

  4. Președintele, doar în cazul legilor de modificare a Constituției, la propunerea Guvernului, a cel puțin un sfert din numărul deputaților sau senatorilor sau 500.000 de cetățeni din cel puțin jumătate din județele țării (în fiecare dintrea acestea trebuie strânse cel puțin 20.000 de semnături).

Cine intră în posesia proiectului de lege și ce face cu el?

Textul proiectului de lege sau al propunerii legislative trebuie să fie depus la Camera care trebuie să îl dezbată prima, în funcție de domeniul la care face referire propunerea respectivă. Textul este luat la cunoștință de către Biroul Permanent al Camerei respective în prima sa ședință de după depunerea spre înregistrare. De asemenea, în prima ședință a plenului Camerei, reprezentantul Biroului Permanent care conduce ședința anunță titlul proiectului de lege respectiv, numele inițiatorului sau inițiatorilor, precum și comisia sesizată pentru a-l examina în fond și eventualele comisii care urmează să dea avize la acest text.

Nu există o frecvență anume cu care se întrunește Biroul Permanent al fiecărei Camere - însă, ținând seama de atribuțiile pe care le are, acest lucru se întâmplă ori de câte ori este nevoie, chiar mai des decât o dată pe zi.

În momentul anunțării în plen a tuturor elementelor care îl identifică, textul care aspiră la titlul de lege are, deja, un număr de ordine, care îl va însoți până la părăsirea Camerei în care e discutat.

Textul se imprimă și se distribuie parlamentarilor și, în același timp, este trimis spre dezbatere și avizare comisiilor permanente competente.

Biroul Permanent poate stabili un termen în care comisia sesizată în fond trebuie să-și depună raportul. În cazul Camerei Deputaților, regulamentul său de funcționare prevede că aceste termene "nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile". Modificarea termenului decis de Biroul Permanent pentru prezentarea raportului comisieiăcomisiilor, odată hotărât, poate fi decisă numai de către plenul Camerei în cauză.

Comisia sesizată în fond poate stabili un termen în care să-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau propunerea legislativă - prin consultare cu acestea și ținând seama de termenul în care Biroul Permanent i-a cerut să prezinte raportul. În caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizată în fond nu e obligată să aștepte avizul sau avizele celorlalte comisii și își poate redacta raportul.

Pentru ca ședintele comisiilor să aiba loc în mod legal, e necesară participarea majorității membrilor care le compun, iar hotărârile se adopta cu votul majorității membrilor prezenți. Ceea ce numim hotărâri sunt cele două tipuri de produse ale muncii comisiilor - rapoartele și avizele. Rapoartele finale, în forma în care se înaintează Biroului Permanent, conțin aprecieri generale la adresa proiectului de lege sau propunerii legislative, propuneri motivate, privind admiterea acestora fără modificări, respingerea sau admiterea cu modificări - făcând referire la avizele primite de la alte comisii, la toate amendamentele primite și la avizul Consiliului Legislativ. În cazul - cel mai frecvent, de altfel - în care comisia optează pentru promovarea inițiativei legislative cu modificări, raportul va marca într-o anexă fiecare articol sau paragraf dintr-un articol propus spre modificare, alături de versiunea propusă de comisie și de motivarea acestei versiuni. În fine, rapoartele și avizele cuprind, obligatoriu, pe lângă opinia majorității membrilor comisiei, și părerea contrară motivată a celorlalți membri ai acesteia.

Raportul final este înaintat Biroului Permanent. Din momentul în care este înregistrat ca atare, raportul este multiplicat și distribuit parlamentarilor și presei, iar inițiativa legislativă care face obiectul raportului intră automat pe ordinea de zi a Camerei respective.

Proiectul ordinii de zi (lista proiectelor ce vor fi discutate într-o săptămână dată din timpul sesiunii parlamentare, așezate în ordinea discutării lor), însoțit de proiectul programului de lucru, se întocmesc de către Biroul Permanent al Senatului și de Comitetul ordinii de zi al Camerei Deputaților și se comunică plenului în ultima zi lucrătoare a săptămânii anterioare celei vizate de respectiva ordine de zi - joia. Comunicarea către plen presupune aprobarea sa de către Biroul Permanent prin votul majorității parlamentarilor prezenți. În cadrul ședinței Biroului Permanent, reprezentanții partidelor comunică prioritățile legislative ale fiecărui partid în parte și încearcă să-și promoveze inițiativa legislativă preferată pe un loc cât mai bun pe listă.

Din momentul în care inițiativa legislativă părăsește comisia, încep primele negocieri pentru promovarea unui anumit text pe o poziție fruntașă a ordinii de zi. Initiațivele legislative avizate de comisii se înscriu în proiectul ordinii de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate în fond, urmând să se decidă locul acestora pe ordinea de zi.

Ordinea de zi poate fi modificată luni, în deschiderea săptămânii de lucru - la cererea Guvernului, a Biroului Permanent sau a unui grup parlamentar. Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singură luare de cuvânt a reprezentantului celor care au cerut modificarea. Dacă există opoziție, se dă cuvântul unui singur vorbitor care se opune propunerii, după care propunerea de modificare se supune la vot. Firește, fiecare din cei îndreptățiți poate solicita modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru - cu condiția să nu solicite o modificare deja respinsă prin vot.

Modificarea ordinii de zi sau a programului se aprobă, de asemenea, cu votul majorității deputaților prezenți.

Un text care nu comportă probleme deosebite și are mai mult de două articole trece prin trei etape principale:

  • dezbaterea generală,
  • dezbaterea și votul pe articole,
  • votul final pe ansamblul legii.

Dezbaterea generală

Dezbaterea generală debutează cu prezentarea, de către inițiator, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, urmată de prezentarea raportului comisiei - de către președintele acesteia sau de către un raportor desemnat de comisie. După care, fiecare grup parlamentar are dreptul să înscrie la cuvânt câte un reprezentant. Se face o listă a doritorilor să intervină, iar președintele de ședință dă cuvântul reprezentanților grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. După ce lista vorbitorilor a fost epuizată, inițiatorul mai are dreptul de a lua cuvântul încă o dată, înaintea încheierii dezbaterilor generale, pentru a-și apăra proiectul de eventualele obiecții împotriva proiectului în ansamblu. În această primă etapă, discuțiile se poartă asupra motivațiilor și utilității generale a proiectului. Dacă prin raportul comisiei se propune respingerea proiectului, președintele de ședință cere Camerei să se pronunțe prin vot imediat după încheierea dezbaterilor generale.

Dezbaterea pe articole

Dezbaterea pe articole începe în cazul admiterii proiectului. Președintele de ședință citește fiecare articol în parte, urmat de amendamentele care i-au fost aduse (doar cele privind gramatica și tehnica legislativă). Este discutat și, ulterior, votat fiecare articol în parte, dar începând cu amendamentele.

Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unui text cuprins în articolul care se discută și continuă cu cele în care se propun modificări sau completări. Plenul Camerei se pronunță prin vot distinct asupra fiecărui amendament, ca și asupra fiecărui articol.

Votul în ansamblu

 

Votul în ansamblu începe după ce textul initiațivei legislative a fost votat articol cu articol. În toate Parlamentele lumii, votul final asupra unui proiect de lege este, practic, cel mai important moment al procesului - anunțat cu mai multe zile înainte, pentru optima mobilizare a parlamentarilor, mai ales atunci când e vorba de legi importante și, deci, disputate.

Diversele tipuri de viitoare legi se cer votate de o anume majoritate:

  • legile constituționale (prin care se amendează Constituția) - de cel puțin două treimi din numărul deputaților și senatorilor (majoritate calificată),
  • legile organice (pentru reglementarea organizării unor instituții) - de către jumătate din numărul deputaților respectiv, senatorilor (majoritate absolută),
  • legile ordinare de către jumătate din numărul deputaților, respectiv senatorilor prezenți în sala (majoritate simplă).

Există două posibilități de a întoarce din drum initiațiva legislativă de către:

  • Curtea Constituțională,
  • Președintele României

Înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea rămâne cinci zile la Secretariatele celor două Camere - timp în care Președintele țării, unul din președinții celor două Camere, Guvernul, Înalta Curte de Casație și Justiție sau minimum 25 de senatori sau 50 de deputați pot cere Curții Constituționale să se pronunțe asupra ei cu privire la constituționalitatea unor articole din inițiativa legislativă sau a textului în ansamblu. Curtea Constituțională are dreptul de a se sesiza și din oficiu asupra constituționalității legilor și se pronunță enunțând o decizie publicată în Monitorul Oficial al României. Prin această decizie, Curtea se pronunță cu privire la obiecția de neconstituționalitate ridicată de cei care au sesizat-o.

Forma revizuită a Constituției României din 2003 elimină posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile Curții Constituționale. Astfel, Parlamentul trebuie să pună de acord dispozițiile considerate neconstituționale cu conținutul deciziilor Curții în termen de 45 de zile, perioadă în care prevederile respective sunt suspendate de drept. Dispozițiile din legile în vigoare declarate neconstituționale prin decizia Curții își încetează efectele în termen de 45 de zile.

Pe baza raportului Comisiei juridice, care cuprinde propuneri pentru eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale, camera reexaminează prevederile respective și face corelările tehnico-legislative necesare. Astfel că, atunci când celor două Camere le vine rândul să se pronunțe, fiecare dintre ele votează în primul rând raportul Comisiei Juridice.

În cazul în care Președintele României se decide să ceară reexaminarea textului unei viitoare legi, gest pe care poate să-l facă o singură dată, pentru un proiect de lege, el trebuie să folosească acest drept al său în maximum 20 de zile de la primirea spre promulgare. În această situație, cea care se pronunță asupra solicitării președintelui este comisia avizată inițial în fond, iar cele două Camere votează eventualele modificări cu majoritatea cerută de tipul de lege astfel blocată de la promulgare. După discutarea solicitarii Președintelui, noua trimitere spre promulgare îl obligă pe acesta să procedeze la aceasta în maximum 10 zile de la primire.



Elite Webhosting Webcritiq
© 2006 Asociatia Pro Democratia
 
Prima pagină www.apd.ro